3 min read

Un an ca un film prost - cu Maurice ca vedetă secundară

Un an ca un film prost - cu Maurice ca vedetă secundară

Dacă 2024 ar fi fost un film, sigur l-aș fi clasificat la „comedie neagră”. Probleme de sănătate? Check. Decizii proaste? Check. Experiențe care te fac să te întrebi dacă ești într-un episod din „Black Mirror”? Check.

Totuși, printre toate aceste momente de testare a răbdării și rezilienței, a apărut Maurice. L-am găsit pe o plajă din Constanța, un câine plin de viață, cu o personalitate care luminează orice zi. Când totul pare să meargă pe dos, un câine iubitor care te întâmpină de fiecare dată cu entuziasm sincer face minuni. Maurice a fost, fără îndoială, cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în acest an.

Ziua în care l-am cunosct pe Maurice

Epopeea angajărilor: sau cum să dai cu optimismul de pereți

Angajările din acest an mi-au testat nu doar răbdarea, ci și încrederea. Am mers împotriva intuiției mele și am zis: „Hai că îi învăț eu!” O lecție importantă: nu poți învăța pe cineva care nu vrea sau nu poate. Și nu poți repara atitudini nepotrivite cu entuziasmul tău.

Am întâlnit oameni care confundă feedback-ul sincer cu atacuri personale, dar și CV-uri care par mai potrivite pentru un concurs de literatură SF decât pentru un job serios. Am râs (și plâns puțin pe interior) când am verificat istoricul ChatGPT al companiei – întrebările puse acolo ar fi fost amuzante, dacă nu erau și îngrijorătoare. Este adevărat, ducem o lipsă cruntă de personal calificat în aproape toate industriile iar ceea ce reușim să producem (facultăți, societatea) lasă de dorit.

Ce am învățat? Să fiu mai atent. De acum înainte, voi pune mai mult accent pe referințe, pe caracter și pe perioada de probă. Un CV bine scris e doar hârtie dacă nu vine la pachet cu o atitudine potrivită. Vorbele sunt degeaba și mă interesează strict acțiuni mergând mai departe.

Sănătatea: un wake-up call

Anul acesta m-a învățat să fiu mai atent și la mine. O pancreatită acută a fost modul corpului meu de a-mi spune: „E timpul să schimbi ceva.” După un regim alimentar strict și mult sport, sunt pe un drum bun. Nu mai e loc de excese, dar măcar știu ce trebuie să fac pentru a rămâne sănătos.

Norocul meu a fost că nu am renunțat la haltere. Mulțumită antrenorului meu, Mihai Ivan, și comunității de la The Forge, mi-am îmbunătățit mobilitatea și performanțele. Smulsul cu 50 kg, aruncat și pusul la piept cu 80 kg, îndreptări cu 140Kg au fost printre realizările pe care acum doi ani nici nu le visam. De asemenea, am devenit instructor de fitness și am pus în practică ce am învățat despre sport și nutriție pe propria piele.

Maurice, haltere și lecțiile unui an complicat

La final de 2024, mă uit înapoi și văd un an care m-a pus la încercare, dar m-a și învățat multe. Mi-am întărit convingerea că atitudinea corectă face diferența, că intuiția nu trebuie ignorată și că viața e mai bună cu un câine iubitor alături. Maurice mi-a demonstrat că, în mijlocul haosului, există întotdeauna un motiv de bucurie.

În concluzie, 2024 a fost un an greu, dar plin de lecții valoroase. În 2025, îmi propun să continui să învăț și să cresc, să iau decizii mai bune și, poate, să mă las surprins de lucrurile bune care se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin.