Am plăcerea de a participa a doua oară la un raliu organizat de Ridex. Primul a fost în 2022 la GTS BMW rally, deși nu am avut un BMW. Mie îmi place să cred că din acele momente Matei și-a amintit de KTM deoarece la scurt timp după a început să meargă din nou pe un KTM :-}

Primul raliu a fost excelent cu un mix bun (aproape 50/50) între asfalt și off-road. Anul aceasta batem Transilvania, aproximativ 3-400 de km per zi.

Având în vedere că nu am ieșit prea mult anul aceasta, este o ieșire pe care o aștept de mult. Mi-am pregătit motorul cu noi hand-guards, reactivat GPS (un antic Zumo XT) uns lanțul …

Ieri, cu două zile înainte de plecare, am zis să mă duc la sala, cum fac de altfel în fiecare zi dar nu mi-am ascultat corpul. Eram obosit, cu mintea la bagaje, ce am de cumpărat și alte pregătiri când la încălzire pentru niște fandări mi-am scăpat bara (20kg) pe degetul mare de la piciorul stâng. Noroc că eram singurel prin sală deși consider că am fost un domn, reacția fiind diplomată fără înjurături sau scandal. Chiar am continuat antrenamentul, nu cu fandări dar mi-am terminat îndreptările cu tot cu disconfortul unui deget care începea să se umfle și abdomene.

Am ajuns acasă repede și realizat că se umflă repede, deja pierduserăm mobilitate aproape complet și nu prea mai puteam merge iar durerea se instaura încet și sigur. Am ales să nu mai fac nimic din pregătiri și să fac repaus.

Am stat cu piciorul elevat, pus gheață din două în două ore timp de 20 de minute. Am luat un diclofenac, un paracetamol forte, dat cu unguent voltaern și o cremă SOS de la drogheria de pe colț (Hadri). Cred că această cremă SOS a facut cel mai mult bine deoarece înainte de aceasta, era destul de umflat.

Am continuat cu SOS și gheață astăzi și sunt 80% sigur că voi putea merge. Având în vedere că am cizme moto care sunt foarte dure, nu voi fi nevoit sa flexez laba piciorului sau degetele și având cel puțin astăzi unde voi fi la repaus (cu mici plimbări să fac bagaje) sunt optimist că voi reuși.

Ieri (sus) lucrurile nu păreau prea bine dar astăzi (jos) …

Astăzi în loc să fac pregătiri așa cum mi-aș fi dorit, fac o pauză care de altfel nu aș fi făcut-o. Cu această ocazie am reușit să mai și scriu.

Rămâne de văzut cum se va comporta piciorul pe traseu dar un lucru îmi este clar: plecarea nu se mai amână.

Sunt în continuare încântat de investiția in Tesla. Am un Model 3 Performanțe de aproape 3 ani. Este o mașină pe care am luat-o pentru oraș și drumuri scurte (o mare, un brașov, etc.) și pentru asta este de minune.

Imediat ce m-am urcat în ea mi-a plăcut. Au reușit cei de la Tesla să creeze o mașină și o experiență interesantă: atât de la achiziția mașinii, până la recepția ei și cu tot cu ce presupune să conduci o mașină Tesla. Dacă îți place, îți place.

Acum nu toate lucrurile sunt roz, mașina ok și interesantă dar experiența ulterioraă cu serviceul m-a dezamăgit și continue să dezamagească destul de mult. Pe lângă faptul că service-ul este un service modest, cu puțini experți (aș merge chiar spre a spune că nu au ingineri, au niște tehnicieni) care nu pare că au voie să o urce pe platformă sau să desfacă / dea jos o aripă, decăt cu nu știu ce accord al altora de la nu știu ce nivel care în 3 ani nu s-a putut. Mi s-a părut penibil ca rostul lor este doar să facă o constatare, care de fapt nu o pot face ei ci trebuie sa ceară "mai sus" ca apoi să te plimbi prin service și să speri că aia reușesc să reproducă. Chiar și atunci, trebuie să speri că au avut și alții aceași situație altfel te vei lupta din greu să îi convingi să facă ei investigații mai complexe.

Totul a pornit a doua zi după achiziția mașinii. Era Februarie, nu știu cât de frig era dar sigur era sub 10 grade. Eu am o ureche dată dracului, nu aud când se vorbesc chestii importante în jurul meu dar dacă ceva scârție sau iese din chenar, mă atrage instant. Vă amintiți televizoare cu tub? Când le porneai se auzea un sunet înalt pe care nu toți îl auzeau? Uneori îl puteai auzi și daca TV-ul era defect. Acel sunet îmi făcea parul de pe ceafă să se ridice, ușor inconfortabil.

La 50km la oră am auzit ceea ce părea să fie un rulment. A aparut brusc și nu se oprea. Culmea cei din mașină nu il auzeau și am mers mai departe. A doua zi, din nou doar că de data această eram singur și am putut să ma plimb mai mult să încerc sa identific de unde, cum și poate de la ce. Am reușit să identific că o face cu precizie între 40 - 90km la ora, și sunt sigur că se aude și peste 90km dar te lupti cu vantul și alte sunete și se pierde. În ultimii 3 ani am și identificat iarăși cu precizie cu căt este mai frig afara, cu atât face mai mult. Mai mult însemnănd că se aude mai bine, dar o face și vara fără probleme doar că trebuie sa mergi mai mult până se declanșează. De asemenea în ultimii 3 ani devine din ce în ce mai gălăgios acel sunet unde acum o pot auzi cam 50% din pasageri, pe când la început eu și încă doi cu ureche muzicala eram singurii care o puteam depista.

În tot acest timp am fost la Tesla de 4 ori. Prima oară a auzit-o tehnicianul dar a disparut și nu a putu continua lasăndu-mă in plop. A doua oară nu s-a putut auzi, a treia oara nu au auzit-o dar a treia si a patra oară a fost confirmată de tehnicienii lor. Au găsit o problemă că am cauciucurile de iarnă așa au propus să schimb și să mă duc din nou unde vor veni cu un aparat de măsurat "sunete" și vor da mai departe acea înregistrare unde sperăm că vor găsi situații similare (deși le-am găsit și transmis pe acelea, soluția fiind să schimbe engine unitul respectiv).

Ești curios cum sună? Ia-ta aici.

Datorită unei situații neplăcute cu Tesla M3P am ales să încep sezonul moto mai devreme decât de obicei. Cei drept m-a ajutat și această vreme extrem de frumoasă (15 - 18 grade) pe timpul zilei, așa că ar fi fost păcat sa nu.

Ca orice pornire lucrurile au fost mai dificile. Am o pană de roata față și s-a dus bateria, deși cu o zi înainte am pornit-o și totul a fost ok.

Cu pana roată m-a ajutat boss vecin să dăm jos cauciucul, să ungem cu un "săpun" și pus la loc. Toate bune și frumoase, de la 100 de bule de-a lungul geantei, acum am doar 10 sau 20 de locuri pe unde se pierde aer. Ne mai uităm altă dată când avem mai mult săpun.

Bateria nu am înteles-o, a fost pornită cu o zi înainte, a pornit din prima. A doua zi nu avea putere să întoarcă motorul nici măcar odată. Am pus-o pe un redresor de la Lid si rezolvat problema bateriei.

Acestea fiind spuse, sunt din nou în mișcare pe două roți. Anul trecut nu am reușit să fac mare lucru deoarece am avut permisul suspendat, apoi pasiunea pentru haltere a luat-o înainte sper anul acesta să reușesc căteva ieșiri.

Dacă 2024 ar fi fost un film, sigur l-aș fi clasificat la „comedie neagră”. Probleme de sănătate? Check. Decizii proaste? Check. Experiențe care te fac să te întrebi dacă ești într-un episod din „Black Mirror”? Check.

Totuși, printre toate aceste momente de testare a răbdării și rezilienței, a apărut Maurice. L-am găsit pe o plajă din Constanța, un câine plin de viață, cu o personalitate care luminează orice zi. Când totul pare să meargă pe dos, un câine iubitor care te întâmpină de fiecare dată cu entuziasm sincer face minuni. Maurice a fost, fără îndoială, cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în acest an.

Epopeea angajărilor: sau cum să dai cu optimismul de pereți

Angajările din acest an mi-au testat nu doar răbdarea, ci și încrederea. Am mers împotriva intuiției mele și am zis: „Hai că îi învăț eu!” O lecție importantă: nu poți învăța pe cineva care nu vrea sau nu poate. Și nu poți repara atitudini nepotrivite cu entuziasmul tău.

Am întâlnit oameni care confundă feedback-ul sincer cu atacuri personale, dar și CV-uri care par mai potrivite pentru un concurs de literatură SF decât pentru un job serios. Am râs (și plâns puțin pe interior) când am verificat istoricul ChatGPT al companiei – întrebările puse acolo ar fi fost amuzante, dacă nu erau și îngrijorătoare. Este adevărat, ducem o lipsă cruntă de personal calificat în aproape toate industriile iar ceea ce reușim să producem (facultăți, societatea) lasă de dorit.

Ce am învățat? Să fiu mai atent. De acum înainte, voi pune mai mult accent pe referințe, pe caracter și pe perioada de probă. Un CV bine scris e doar hârtie dacă nu vine la pachet cu o atitudine potrivită. Vorbele sunt degeaba și mă interesează strict acțiuni mergând mai departe.

Sănătatea: un wake-up call

Anul acesta m-a învățat să fiu mai atent și la mine. O pancreatită acută a fost modul corpului meu de a-mi spune: „E timpul să schimbi ceva.” După un regim alimentar strict și mult sport, sunt pe un drum bun. Nu mai e loc de excese, dar măcar știu ce trebuie să fac pentru a rămâne sănătos.

Norocul meu a fost că nu am renunțat la haltere. Mulțumită antrenorului meu, Mihai Ivan, și comunității de la The Forge, mi-am îmbunătățit mobilitatea și performanțele. Smulsul cu 50 kg, aruncat și pusul la piept cu 80 kg, îndreptări cu 140Kg au fost printre realizările pe care acum doi ani nici nu le visam. De asemenea, am devenit instructor de fitness și am pus în practică ce am învățat despre sport și nutriție pe propria piele.

Maurice, haltere și lecțiile unui an complicat

La final de 2024, mă uit înapoi și văd un an care m-a pus la încercare, dar m-a și învățat multe. Mi-am întărit convingerea că atitudinea corectă face diferența, că intuiția nu trebuie ignorată și că viața e mai bună cu un câine iubitor alături. Maurice mi-a demonstrat că, în mijlocul haosului, există întotdeauna un motiv de bucurie.

În concluzie, 2024 a fost un an greu, dar plin de lecții valoroase. În 2025, îmi propun să continui să învăț și să cresc, să iau decizii mai bune și, poate, să mă las surprins de lucrurile bune care se întâmplă atunci când te aștepți mai puțin.

Au trecut 2 ani de când m-am apucat de "sport". În iulie am postat unde am ajuns la acel moment. De atunci până acum merg aproape in fiecare zi. Am început sportul deoarece nu mă simțeam bine și îmi era dificil să îmi imaginez cum o să fiu peste 10+ ani dacă o țineam în acel ritm și nu mi-a plăcut ce mi-am închipuit așa că am schimbat stilul de viață dar mai multe despre asta altă dată.

Astăzi am decis să văd unde am ajuns cu mișcările care mă interesează:

• 70kg strict press (unii îi mai spun overhead press, military press)
• 140kg deadlift (am rămas la același 1RM dar seriile de lucru au crescut)
• 110kg back squat
• 95kg front squad
• 80kg clean and jerk (nu combinat)
• 75kg clean and jerk (combinat)
• 50kg snatch

Nu vedem faimosul bench press și asta deoarece nu mă interesează pentru sportul care îl practic, haltere. Dar am început să lucrez pieptul un pic și am făcut 75kg 3 rep, cred ca puteam 80 dar nu m-am aventurat.

Cifrele nu sunt uau, dar totuși sunt mândru de ele deoarece am pornit de la zero cu un handicap (sau mai multe) și nici o așteptare că voi putea face ceea ce fac, aruncat si smuls.

Dat fiind că la începutul anului făceam geno cu 60kg , deadlift cu 50kg și doar de pe platformă, presa cu 30 iar smulsul și aruncatul deloc, sunt fericit de acest progres.

Cred ca in acest ritm voi ajunge să fac sutica cum îi spune Mihai în curând.

Anul acesta sunt mai interesat de jocurile olimpice decât în anii precedenți deoarece m-am apucat și eu de haltere. Singurul lucru care îl știam despre acest sport este că se practică la jocurile olimpice. Nu de asta scriu însă.

Mâine (6 August 2024) încep jocurile la haltere. Programa se află aici.

Sunt câțiva atleți de care sunt foarte interesat și sper să reusesc să îi urmăresc în timp real:

Robu Marim din Moldova concurează la categoria 89kg și are concurență serioasă după cum se vede din lista de participanți.

Karlos Nasar concurează și el la categoria de 89kg și cred că ne așteptăm cu toții să câștige. Tânărul de 19 ani este super puternic și a doborât recorduri în ultimul an.

Mihaela Cambei din România concurează la categoria 49kg și are o luptâ grea cel puțin cu Hou Zhihui, câștigătoarea de aur de la jocurile olimpice din Tokoyo 2020

La categoria de 71kg o avem pe Toma Loredana și nu știu ce să spun; am impresia că are concurență serioasă din SUA și Franța. Îi țin pumnii a fost printre primele persoane care am început să urmăresc când m-am apucat și eu de acest sport (nivel amatorial).

Nu în il utlmul rând îl urmăresc pe Lasha Talakhadze la categoria de +102kg. Nu cunosc mai nimic despre concurenții lui. Dacă nu l-ai văzut pe Lasha, aruncă o privire aici.

Sunt foate mândru de ce au făcut Românii noștri. Având în vedere că ei nu primesc susținerea de care ar trebuie, nu se compară susținerea morală și materială cu ce au concurenții din vest, merită să îi susținem noi și să le recunoaștem efortul și faptul că joacă la cea mai înaltâ competiție a omenirii.

Am început sportul acum 14 luni. De atunci până acum merg aproape in fiecare zi. Am început deoarece nu mă simțeam bine și îmi era dificil să îmi imaginez cum o să fiu peste 10+ ani dacă o țineam în acel ritm și nu mi-a plăcut ce mi-am imaginat așa că am schimbat stilul de viață dar mai multe despre asta altă dată.

Astăzi am decis să văd unde am ajuns cu mișcările care mă interesează:

• 60kg strict press (unii îi mai spun overhead press, military press)
• 140kg deadlift (puteam 150kg cu puțin grind)
• 100kg back squat (forțat un pic, umerii se duceau pe față)

Nu vedem faimosul bench press și asta deoarece nu mă interesează pentru sportul care îl practic, haltere. Dar poate apărea la un moment dat pe viitor.

Cifrele nu sunt uau, dar totuși sunt mândru de ele deoarece am pornit de la zero cu un handicap (sau mai multe) și nici o așteptare că voi putea face ceea ce fac, aruncat si smuls.

Dat fiind că la începutul anului făceam geno cu 60kg , deadlift cu 50kg și presa cu 30, sunt destul de fericit de acest progres.

Oh si ia-tă un front squat la 80kg, din ce in ce mai bine.

Recent mi-a fost introdus acest exercițiu pentru mobilitate și sunt mega încântat de el. Am niște probleme cu umărul (un SLAP tear mai mult sau mai puțin asimptomatic) care în anumite poziții (gen snatch lockout) poate fi un pic instabil. De aceea antrenorul mi-a introdus aceste exerciții de mobilitate.

Umărul este o articulație mobilă. Pentru mine și pentru mulți alții, gama de mișcare a umărului poate fi o problemă mai ales dacă ești rănit cumva. Provocarea constă în a crea suficientă stabilitate în jurul acelei articulații pentru a o menține puternică și fără durere în timpul mișcărilor cu greutăți deasupra capului, cum ar fi cu smulsul.

Aceasta este o mișcare excelentă de încălzire, specifică unui antrenament cu haltere care provoacă și întărește întreaga plajă de mișcare. Cu siguranță vei atrage niște priviri ciudate dacă te apuci de așa ceva într-o sală de fitness obișnuită dar dacă ești la o sală CrossFit sau haltere, lumea va înțelege.

Această mișcare este bună nu doar pentru mobilitatea umărului, îți va provoca întreg corp pentru a găși și menține acea stabilitate: eu pe lăngă umeri și picioare/coapse, în mod deosebit când cobor "în the hole" la smuls, o simt în ceea ce numim "core" (abdomen, lombar). Este un exercițiu pe care îl recomand tuturor care au probleme de mobilitate în umeri sau care caută să îmbunătățească stabilitatea în smuls.

Se pot folosi benzi și kettlebells la mai multe exerciții precum back/front squats, deadlifts până și culturiștii pot folosi această tehnică la bench press.

Primul exercițiu a fost filmat, ia-ta rezultatul.

O zi de vară, o plimbare pe Victoriei și o înghețată de neuitat. Așa am petrecut noi aniversarea celor 22 de ani de când suntem împreună.

Am redescoperit în acea zi Casa Capșa, mai precis celebra cofetărie. Wikipedia zice "Era cea mai mare firmă de restaurante și cofetării de la noi, ajunsă vestită în toate centrele Europei, în istoria culturală a orașului cafeneaua rămânând cea mai cunoscută, un loc al boemei bucureștene."

Mi-a plăcut că au oprit traficul pe Victoriei acele zile și lumea a ieșit la plimbare, un restaurant, etc. Drăguț că ne mai ocupăm și de astfel de activități din când în când.

Mai binele este dujmanul binelui ... M-am agitat mai mult decăt trebuia și sincer trebuia să iau taurul de coarne de mult. C'est la vie, asta este când țintești după idealuri.

Suntem pe drumul cel bun. Stați pe aproape.